Prevenirea cariei dentare prin administrarea de fluor

Efectul carioprofilactic al fluorului este sigur și economic. Prin administrarea locală și generală, fluorul contribuie la profilaxia cariei dentare, alături de controlul plăcii bacteriene, de sigilarea șanțurilor și fosetelor coronare și de controlul regimului alimentar.

În alimente F se găsește în cantități mici:

• lapte 0,01 -0,07 ppm F
• brânză 1,62 ppm F
• carne 0,2-2,2 ppm F
• cereale 0,1-0,7 ppm F
• frunzele de ceai 97 ppm F
• carnea de pește marin 27 ppm F
• rinichiul și ficatul de vită, algele marine, orezul decorticat 10 ppm F

Principalul beneficiar al fluorului este dintele care devine mai rezistent la atacurile acide. Smalțul dentar este format din cristale de hidroxiapatită (ioni de calciu și fosfat). Într-un mediu acid, smalțul se demineralizează, devine alb cretos și în consecință se abrazează mult mai ușor. Această demineralizare se traduce prin eliberarea ionilor de calciu din structura hidroxiapatitei, crescând în felul acesta susceptibilitatea la carie. În prezența fluorului, acesta înlocuiește ionul de calciu și astfel, se formează o noua structura numită fluorapatită, mult mai rezistentă atacurilor acide.

Fluorul este adsorbit, de smalțul hipomineralizat (demineralizat), într-o cantitate mult mai mare, comparativ cu cel sănătos.

Metode de fluorizare locală

Aplicat local, fluorul realizează un efect carioprofilactic major.

Metodele de fluorizare locală se referă la utilizarea sistemelor care conțin concentrații relativ mari de fluor, aplicate direct pe dinți, prin diverse proceduri, realizează fluorizări superficiale la nivelul smalțului și cementului radicular.

Fluorizările locale fac parte din programul de prevenire stomatologică primară. Ele se pot realiza profesional și personal, existând, pentru fiecare procedeu în parte, substanțe special comercializate cu anumite concentrații, fiecare dintre ele cu indicații specifice.

Obiectivele fluorizării locale:

• stimularea remineralizării suprafețelor dentare demineralizate
• prevenirea cariei dentare
• desensibilizarea dentinară

Indicațiile fluorizărilor locale:

• dinți permanenți – 2 ani posteruptiv
• dinți temporari- după vârsta de 2 ani
• când se constată explozii de carii sau zone de demineralizare
• la purtătorii de aparate ortodontice
• la pacienții cu xerostomie (scăderea fluxului salivar până la oprirea acestuia)
• la cei cu supraprotezări
• când suprafața radiculară este expusă- în cazul tratării sau prevenirii cariei radiculare
• la persoanele cu dizabilități
• la cei cu hipersensibilitate dentinară
• postdetartraj, de rutină

Fluorizarea locală profesională

De-a lungul timpului s-au folosit 3 sisteme pentru fluorizarea locală profesională:

• fluorura de sodiu
• fluorura de staniu
• fluoroortofosfatul acidulat (APF)

Avantaje: sistemele fluorurate utilizate realizează remineralizarea și vindecarea zonelor de smalț demineralizate acid, iar structurile nou formate sunt mult mai rezistente la viitoarele atacuri acide.

Astfel, fluorizările locale reprezintă un mijloc eficient de tratare a cariilor incipiente (pata alba cretoasă -stadiul reversibil cu ajutorul fluorizărilor).

Cum se aplică fluorizarea locală profesională?

Prin badijonare

Se pregătesc dinții (izolare) și se badijonează cu soluții fluorurate, timp de maximum 4 minute. La sfârșitul timpului, pacientul este rugat să scuipe fluidul oral rezultat, urmând ca timp de 30 de minute să nu clătească, să nu bea, să nu mănânce.

Prin intermediul conformatoarelor

Se pregătesc dinții (izolare). În conformator se aplică 2 ml gel pentru o arcadă sau 5 ml pentru ambele arcade. Conformatorul se aplică în gura pacientului (se menține izolarea). Se menține în contact cu arcadele dentare 4 minute. La final se șterge excesul, iar pacientul scuipă fluidul oral rezultat urmând ca timp de 30 de minute să nu clătească, să nu bea, să nu mănânce.

Fluorizarea locală personală

• paste de dinți cu fluor
• ape de gură
• geluri